Plenul Camerei Deputaţilor va vota, miercuri, proiectul de Ordonanţă a Guvernului privind plafonarea preţurilor la energie electrică şi gaze.
Potrivit amendamentelor adoptate în comisiile din Cameră, pentru perioada 1 noiembrie 2021 – 31 martie 2022 se stabileşte o schemă de sprijin pentru plata facturilor aferente consumului de energie electrică şi gaze naturale pentru următoarele categorii de clienţi finali:
a) clienţii casnici;
b) întreprinderi mici şi mijlocii, cabinete medicale individuale şi alte profesii liberale, indiferent de forma de organizare;
c) microîntreprinderi, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, organizate potrivit legii;
d) spitale publice şi private
e) organizaţii neguvernamentale, precum şi unităţile de cult
f) furnizori publici şi privaţi de servicii sociale
Schema de sprijin prevăzută la alin. (1) cuprinde următoarele măsuri: pentru clienţii casnici – acordarea unei compensaţii unitare în valoare de cel mult 0,291 lei/kWh, în cazul energiei electrice şi în valoare de cel mult 33% din valoarea componentei preţului gazelor naturale din contractul de furnizare al clientului beneficiar, în cazul gazelor naturale, în condiţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă;
De asemenea, se prevede exceptarea, în cazul energiei electrice, de la plata contravalorii tarifelor reglementate, respectiv tariful de introducere/extragere din reţea, tariful de distribuţie, tariful de servicii de sistem, tariful de transport, precum şi de la plata certificatelor verzi, contribuţiei pentru cogenerare de înaltă eficienţă şi accizei şi exceptarea, în cazul gazelor naturale, de la plata contravalorii costului de transport, tarifului de distribuţie şi accizei.
Clienţii casnici, beneficiari ai ajutoarelor financiare pentru consumatorul vulnerabil de energie, în situaţia în care compensarea prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă este mai mare decât valoarea ajutorului acordat consumatorilor vulnerabili, beneficiază de compensaţia prevăzută la alin.(2) lit. a) calculată ca diferenţă dintre compensarea prevăzută în anexă şi nivelul ajutorului acordat pentru acelaşi client casnic în calitate de consumator vulnerabil.
