Primul presedinte post-decembrist al Romaniei a murit la varsta de 95 de ani. Ion IIiescu a fost si va ramane in istorie un presedinte de tranzitie, o tranzitie marcata de confruntări sociale violente.
Ion Iliescu a jucat un rol important in Revolutia din 89, dar mai ales in evenimentele privind inlaturare dictatorilor Ceasescu de la conducerea Romaniei.
Dar nu trebuie omis faptul ca Ion Iliescu a fost creatia lui Nicolae Ceasusecu – un activist scapat de sub atenta monitorizare a securitatii comuniste, Iliescu s-a pozitionat intre doua doctrine: comunism si neocomunism.
Desi venea din esalonul doi al PCR, securitatea l-a propulsat pe Ion Iliescu drept un personaj democrat, in realitate, acesta ocupand nenumarate functii in PCR.
In anul 1984, ascensiune politică a lui Ion Iliescu a fost blocat de cuplul Nicolae si Elena Ceausescu, fiind eliberat din funcția de Președinte al Consiliului Național al Apelor, fiind numit director al Editurii Tehnice, funcție pe care o ocupă până în decembrie 1989.
Nicolae Ceausescu a fost omul care a creat personajul politic Ion Iiliescu, a fost omul care l-a trimis la studii la Moscova, iar nota de plata catre sotii Ceausescu nu a intarziat, o nota pe care o stim cu totii.
Ion Iliescu a fost personajul politic insetat de putere! O putere pe care si-a dorit-o nespus de mult inca din anii tineretii.
A calcat pe cadavere la propriu, pentru a ramane la putere doua mandate si jumatate.
Daca facem o evaluare atenta, asa cum fac multi politicieni, spunand ca Ion Iliescu a fost un stalp al democratiei post-decembriste…
Nimic mai fals si insultator la adresa urmasilor mortilor de la Revolutie, dar si ai mineriadelor.
Ion Iliescu a plecat fara sa plateasca nimic din raul imens pe care l-a facut acestei tari. Faptele lui raman ca o rana deschisa in societate, o societate debusolata si franta in mai multe bucati. Da, Iliescu a facut mult rau. Chiar foarte mult! Lucrurile bune facute de acesta nu pot schimba raul urias.
Romanii au astepte peste trei decenii si jumatate ca Iliescu sa plateasca pentru cele intamplate in 89, dar si in 90. Acest lucru nu s-a intamplat. Magistratii romani au reusit sa amane aceste dosare pana in clipa in care Ion Iliescu si-a inchieiat drumul pe acest pamant.
Cu siguranta istoria va avea un capitol important dedicat actelor de violenta pe care Ion Iliescu le-a comandat in 89 si 90, dar acest lucru nu mai schimba cu nimic cursul istoriei.
Moartea lui Ion Iliescu este, simbolic, moartea unei tranziții care nu s-a încheiat niciodată. Aceasta obligă la o recitire a istoriei recente, nu cu patimă, ci cu luciditate.
O istorie în care Iliescu nu trebuie uitat, dar nici idealizat. Un moment care ne invita, poate pentru ultima dată, să alegem: vrem să fim o țară ancorată în trecut sau una care are curajul să-l judece?
