Indicele ROBOR a urcat la 2,49%, un nou record al ultimilor ani

Indicele ROBOR a urcat la 2,49%, un nou record al ultimilor ani

Indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care se calculează costul creditelor în lei cu dobânda variabilă, a urcat joi pe piaţa interbancară la nivelul de 2,49%, de la 2,47% cât era miercuri, reiese din datele Băncii Naţionale a României (BNR).

In urma cu o zi indicele Robor la trei luni a atins pragul de 2,47, cea mai mare valoare din 23 octombrie 2014, când a urcal la 2,48%, joi nivelul acestuia a atins 2,49.
Totodată, valoarea indicelui Robor la şase luni, în funcţie de care se calculează dobânzile la credite ipotecare, este 2,58%.
Banca Naţională a României (BNR) a decis, miercuri, 4 aprilie, menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,25% pe an.
”La 31 de­cembrie 2012, ROBOR-ul  la trei luni era de 6,05 la sută. Cu mult, deci, peste ce este acum. A urmat însă o lungă perioadă în care inflaţia a intrat într-un curs nefiresc, cu doi ani şi jumătate de inflaţie negativă – timp în care preţurile au scăzut sub nivelul zero – şi cu trei trimestre din 2017 în care preţurile au urcat cu valori sub 1 la sută în prima parte şi sub 2 la sută în a doua. Ce a făcut ROBOR-ul? A luat-o în jos, începând din 2015, a coborât sub 1 la sută, mişcându-se în 2017 între 0,80 şi 0,87 la sută.
Această masă „cu preţ redus” nu putea să aibă o durată prea lungă. Şi n-a avut. La jumătatea lui septembrie, ROBOR-ul a depăşit nivelul de 1 la sută. De atunci, pe fondul puseului inflaţionist din trimestrul IV/2017, a tot urcat. Peste 2 la sută.

Saltul de miercuri şi de joi, când ROBOR-ul a ajuns la 2,46 la sută, are însă o cauză ciudată. O cauză care, fiind incorect analizată, a produs un efect „pe lângă drum”. BNR a fost învinuită că „a luat leii băncilor” şi că, în consecinţă, ar fi împins băncile să se împrumute între ele; şi că, pe fondul scăderii de lichiditate din sistemul bancar, ROBOR-ul a plecat la deal. În realitate, BNR a organizat două licitaţii, una în lunea din săptămâna trecută (16 aprilie) şi alta în lunea din această săptămână – 23 aprilie. Scopul fiind absorbţia surplusului de lichiditate din unele bănci. A fost o licitaţie, a venit cine a dorit; au venit deci băncile care s-au simţit împovărate de surplus de lichiditate; şi nu aveau de ce să vină cele fără surplus de lichiditate.

De unde, atunci, credinţa că BNR ar fi luat banii băncilor? Şi încă o precizare: surplusul de lichiditate a fost absorbit doar pentru o săptă­mână! Cu dobânda de politică mone­tară a BNR, de 2,25 la sută, şi nu de 2,50 la sută, cum s-a comentat. Şi încă o subliniere: această absorbţie temporară, pentru o săptămână, a fost altceva decât absorbţia continuă nu­mită facilitatea de depozit, unde băncile vin în fiecare seară şi îşi depo­zitează surplusul cu o dobândă de 1,25 la sută. Că trezorierii unor bănci şi-au făcut greşit calculele şi, după ce au adus de bunăvoie surplusul la licitaţia de la BNR, s-au trezit în situaţia de a nu mai avea lichiditate să-şi onoreze toate plăţile; şi mai mult, că în loc să vină la BNR, la facilitatea de creditare, au apelat la împrumuturi de la alte bănci, acceptând dobânda impusă când prinzi pe cineva la înghesuială, cu mult peste dobânda de urgenţă la creditul lombard  de la BNR, de 3,25 la sută… asta e o altă poveste. De ce n-au venit băncile  în cauză la BNR, la facilitatea de urgenţă? Întrebarea va trebui să primească răspuns. Mai ales că dobânzile plătite „la strâmtoare” au stricat media ROBOR-ului”, a decarat Adrian Vasilescu, citat de zf.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.