Înălțarea Domnului 2026: semnificația sărbătorii, tradiții și de ce nu există salutul pascal oficial.

Înălțarea Domnului, sărbătoarea biruinței și a speranței

Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Învierea lui Hristos, în joia din săptămâna a șasea după Paști. În acest an, sărbătoarea este celebrată pe 21 mai și este cunoscută în tradiția populară și sub numele de Ispas.

Pentru creștini, Înălțarea Domnului reprezintă momentul în care Mântuitorul Se înalță la cer în fața Apostolilor, desăvârșind lucrarea mântuirii și arătând că omul este chemat la viața veșnică și la comuniunea cu Dumnezeu.

De ce salutul „Hristos S-a înălțat!” nu este prezent în cărțile de cult

În multe zone ale țării, credincioșii se salută în ziua praznicului cu formulele „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”. Totuși, IPS Bartolomeu Anania explica faptul că acest salut nu este atestat oficial în tradiția liturgică a Bisericii.

Potrivit acestuia, salutul pascal „Hristos a înviat!” există deoarece Învierea nu a avut martori direcți și a fost întâmpinată inițial cu îndoială și necredință. În schimb, Înălțarea Domnului s-a petrecut în văzul Apostolilor, fiind un moment al bucuriei și al luminii. Evanghelia arată că ucenicii s-au întors în Ierusalim „cu bucurie mare”, motiv pentru care în cărțile de slujbă nu apare o formulă de salut asemănătoare celei pascale.

Înălțarea Domnului 2026

Hristos S-a înălțat la cer de pe Muntele Măslinilor, înaintea Apostolilor și în prezența a doi îngeri. Aceștia le-au vorbit ucenicilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, pentru a-i întări și pentru a le alina durerea despărțirii.

Sfânta Scriptură relatează că Mântuitorul Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat pe Apostoli, iar în timp ce îi binecuvânta S-a înălțat la cer. Un nor L-a ascuns apoi privirii lor, simbol al prezenței dumnezeiești și al slavei divine. În Biblie, norul apare adesea ca semn al manifestării lui Dumnezeu în lume.

În vechime, Înălțarea era sărbătorită împreună cu Rusaliile

Cele mai vechi mărturii despre această sărbătoare apar în scrierile lui Eusebiu din Cezareea, în lucrarea „Despre sărbătoarea Paștilor”, redactată în anul 332.

Din această lucrare reiese că, în primele secole creștine, Înălțarea Domnului era prăznuită împreună cu Rusaliile, la 50 de zile după Înviere. Abia spre sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea cele două sărbători au fost separate, iar Înălțarea a fost stabilită definitiv în cea de-a 40-a zi după Paști.

Semnificația teologică a Înălțării Domnului

Înălțarea lui Hristos și șederea Sa de-a dreapta Tatălui reprezintă deplina îndumnezeire a firii umane asumate prin Întrupare.

Prin naștere, moarte și Înviere, Hristos a transfigurat treptat natura omenească, iar prin Înălțare a dus-o la slava deplină.

Sărbătoarea arată că omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru veșnicie. Fiul lui Dumnezeu Se înfățișează Tatălui nu doar ca

Dumnezeu, ci și ca Om, ridicând astfel firea umană la demnitatea cerească.

Totodată, Înălțarea nu înseamnă îndepărtarea lui Hristos din lume. Potrivit învățăturii creștine, El rămâne prezent și lucrător

prin Duhul Sfânt, în viața și în inimile celor care cred în El.

Mesajul Înălțării pentru credincioși

Prin Înălțarea Sa, Hristos nu arată doar destinația finală a omului, ci devine și calea prin care acesta poate ajunge la mântuire.

El este în slava cerească, dar rămâne în același timp aproape de oameni, călăuzindu-i spre împărăția lui Dumnezeu.

Astfel, praznicul Înălțării Domnului rămâne una dintre cele mai importante sărbători creștine, un simbol al speranței, al biruinței

asupra morții și al chemării omului la viața veșnică.