Claudiu Târziu a plecat din AUR! La doar câteva zile de la suspendarea din functia de presedinte al Consiliului
Național de Conducere al AUR, Claudiu Târziu si-a anuntat plecarea din partidul condus de George Simion, informeaza stiripesurse.ro.
”Inevitabilul s-a produs. Mă despart definitiv de AUR. Pentru că săptămâna trecută AUR a fost înlocuit cu Partidul George Simion.
A fost alegerea participanților la ședința Consiliului Național de Conducere.
Peste câteva săptămâni, unii vor spune că nu au fost de acord, dar n-au avut ce face…
Am sentimentul că sunt alungat din propria casă de către copiii mei, pentru că am încercat să-i opresc să-i dea foc.
Dar măcar salvez moștenirea pe care mi-am propus dintru început să o pun în lucrare.
Cu zestrea aceasta moral-spirituală și cultural-politică am putut construi vehiculul politic
numit AUR și nu le-o las, mai ales că nici nu își dau seama că au nevoie de ea.
Cu acest capital simbolic de luptă și de jertfă, voi putea clădi o altă
formațiune politică, mai performantă și mai trainică.
Iată faptele!
Vineri, 4 aprilie, în chiar prima zi de campanie prezidențială, Consiliul Național de
Conducere (CNC) al partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), întrunit la Slănic
Moldova, a decis să mă suspende din funcție și să-mi interzică să mai
candidez la vreo funcție în partid.
Este pentru a treia oară când CNC este convocat în absența mea, a președintelui
Consiliului, știindu-se bine că nu voi putea fi prezent.
Președintele partidului, George Simion, nu are curajul unei confruntări directe și a preferat să mă atace în lipsă.
Așa a știut el să pună capăt unei colaborări de câțiva ani, de pe urma căreia a ajuns la un pas de a-și vedea visul cu ochii.
Căci astfel se traduce gestul suspendării mele din funcție, dublat de interdicția de a mai
candida la vreo funcție de conducere în partid.
O anulare politică echivalentă cu excluderea. Mă obligă să plec, pentru că nu îndrăznește să mă excludă. Tipic pentru el.
George Simion a oficializat ruptura dintre noi acum, pentru că nu a mai suportat sentimentul de neputință.
Neputința de a-și înfrâna orgoliul, de a-și cere iertare și de a face tot ce se cuvine pentru a repara lucrurile.
Ruptura însă datează de mai multă vreme. Cam de la începutul anului electoral 2024, din
vremea în care George Simion a instituit un regim de conducere dictatorial în partid.
Cronologic, eu am parcurs următoarele etape în efortul de a menține partidul unit și pe
calea lui specifică, pe baza unei abordări statutare, legale, morale, doctrinare și de respect față de promisiunile făcute electoratului:
– Am cerut să analizăm și să decidem împreună, în conducerea colectivă, nominalizările
pentru europarlamentare și locale, solicitare care a fost ignorată complet de George
Simion, cu susținerea camarilei sale.
– Am inițiat o discuție despre rezultatele proaste la locale și europarlamentare și am cerut să avem o dezbatere în partid pe această temă.
Drept răspuns, grupul informal de la vârful partidului a decis excluderea oricărui membru
care ar cere socoteală pentru scorul înregistrat de partid.
– Am cerut să li se certifice calitatea de membru al partidului tuturor candidaților AUR care
au obținut mandate de aleși locali, pentru a le fi validate aceste mandate. Era ieșirea firească dintr-o situație absurdă.
La numai câteva luni după ce fuseseră aleși, peste 600 dintre candidații de pe locurile
eligibile erau opriți să-și ia mandatele pentru că nu li se mai recunoștea calitatea de membru.
Această epurare era motivată principial, în fapt fiind dictată de jocurile de putere locale
pentru alcătuirea majorităților în noile Consilii locale și județene.
Am avertizat atunci că oamenii își vor găsi dreptatea în instanță, iar partidul se va trezi cu sute de noi dușmani. Exact așa s-a întâmplat.
– Am solicitat să discutăm nominalizările pentru alegerile parlamentare.
Lista finală a fost întocmită și avizată de președintele partidului, fără semnătura mea, care era obligatorie potrivit statutului AUR.
Nu am fost lăsat să semnez, pentru a nu avea nici un cuvânt de spus în privința candidaților.
Cu listele de candidați supuse unui val de contestații în toată țara, puțin a lipsit ca partidul
să nu mai fie lăsat să intre în alegeri, ceea ce ar fi fost un dezastru.
În această primejdie de moarte l-a pus președintele lui, George Simion, care apoi a încercat
să arunce vina pe mine, deși el era singurul vinovat.
Dar am tăcut și de data aceea, pentru a proteja partidul.
– Am transmis mai multe mesaje către Biroul Național de Conducere și către președintele
George Simion, prin care ceream respectarea statutului, revenirea la un sistem de selecție
bazat pe performanțe, reluarea funcției conducerii colective etc.
Din nou, niciun răspuns concludent.
– Am transmis o scrisoare către membrii conducerii partidului, în care criticam deciziile
arbitrare și neinspirate, adoptate unilateral de către președintele partidului.
A fost scursă ”pe surse” în presă, cu intenția de a furniza motivul pentru înlăturarea mea din partid.
Nu mi-am asumat-o public (dar nici nu am negat-o, așa cum au înțeles unii), pentru a
proteja partidul în preajma alegerilor și pentru că era un document strict de uz intern, care urmărea rezolvarea problemelor, nu expunerea lor publică.
În fața reacțiilor venite din filiale și dinspre electorat, mazilirea mea a fost amânată.
Iar președintele partidului a susținut că scrisoarea e o făcătură a adversarilor.
Nimeni însă nu a putut nega adevărul celor scrise de mine atunci.
– Am făcut public, odată cu începerea alegerilor parlamentare, un ”Manifest al celor care cred în România”,
pentru a le aduce aminte tuturor membrilor și simpatizanților noștri valorile, principiile și idealurile pentru care s-a format și a promis să lupte AUR.
Am trasat astfel liniile de acțiune ale partidului și liniile roșii, pe care nu le vom putea încălca.
Manifestul l-a iritat pe președintele partidului, care și-a pus oamenii de casă să le reproșeze
semnatarilor că ”s-au alăturat lui Târziu”. A fost un test al adevărului care doare.
– Am propus o analiză a rezultatelor de la alegerile parlamentare si
prezidențiale, dar nu am avut niciun răspuns din partea conducerii de partid.
– Am cerut elaborarea și lansarea unui proiect politic după alegerile din decembrie 2024,
care să proiecteze strategia partidului pentru această legislatură. Niciun răspuns.
– Am cerut organizarea în primele două luni ale anului 2025 a
procesului de alegeri pentru structurile de conducere locale ale partidului.
Degeaba. AUR nu are conducere statutară în nicio organizație locală din țară, după două rânduri de alegeri parlamentare.
– Am propus și am inițiat discuții cu cele două partide suveraniste din opoziție pentru
alcătuirea unui pol suveranist în Parlament, care să susțină eficient proiectele noastre politice. Reacția lui George Simion a fost una de boicot a acțiunii.
– Am cerut adoptarea unui plan B pentru a avea un suveranist în alegerile prezidențiale care urmează, în cazul previzibil în care dlui Călin Georgescu i s-ar fi interzis să candideze.
Am fost contrazis public de către președintele AUR, care a susținut că planul B este
depunerea candidaturii dlui Georgescu.
Același președinte AUR care a spus în mod repetat că el nu va candida. Același care azi
candidează cu promisiunea că va aduce turul doi înapoi.
