Istoricul şi academicianul Dan Berindei a murit pe 23 decembrie, la vârsta de 98 de ani, a anunţat joi Academia Română, care l-a numit „personalitate marcantă a elitei intelectuale româneşti şi reprezentant de seamă al istoriografiei noastre”.
Academia Română anunță cu profundă tristețe stingerea din viață joi, 23 decembrie 2021, la vârsta de 98 de ani, a academicianului Dan Berindei, personalitate marcantă a elitei
intelectuale românești și reprezentant de seamă al istoriografiei noastre.
intelectuale românești și reprezentant de seamă al istoriografiei noastre.
Descendent al familiei Brâncoveanu, cu rol capital în istoria și cultura românească, Dan
Berindei a păstrat noblețea și distincția acestei vechi familii aristocrate și a cultivat de-a
lungul întregii sale vieți valori fundamentale, asumându-și, în vremuri neprielnice, un destin
pe care l-a trăit în adevăr, onestitate și exigență de sine.
Berindei a păstrat noblețea și distincția acestei vechi familii aristocrate și a cultivat de-a
lungul întregii sale vieți valori fundamentale, asumându-și, în vremuri neprielnice, un destin
pe care l-a trăit în adevăr, onestitate și exigență de sine.
Spirit patriotic prin excelență, cu un profund atașament față de elita politică ce a pus bazele
statului român modern, Dan Berindei și-a dedicat întreaga viață studiului istoriei și a
dezvoltat o excepțională carieră de-a lungul a peste șapte decenii.
statului român modern, Dan Berindei și-a dedicat întreaga viață studiului istoriei și a
dezvoltat o excepțională carieră de-a lungul a peste șapte decenii.
Născut pe 3 noiembrie 1923, la Bucureşti, și-a făcut primele studii în particular, apoi la
Şcoala „Clemenţa“ și la Liceul „Spiru Haret“. Este licențiat al Facultății de Istorie şi
Filosofie, Secţia istorie, Universitatea din Bucureşti, cu titlul „magna cum laude“ și doctor în
istorie, cu o teză despre „Oraşul Bucureşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti (1459–
1862)“. După absolvirea facultății devine cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1946-1948), apoi asistent la Institutul de Istorie şi Filosofie al
Academiei Române (1948-1952).
Şcoala „Clemenţa“ și la Liceul „Spiru Haret“. Este licențiat al Facultății de Istorie şi
Filosofie, Secţia istorie, Universitatea din Bucureşti, cu titlul „magna cum laude“ și doctor în
istorie, cu o teză despre „Oraşul Bucureşti, reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti (1459–
1862)“. După absolvirea facultății devine cercetător şi secretar ştiinţific la Institutul de Studii şi Cercetări Balcanice (1946-1948), apoi asistent la Institutul de Istorie şi Filosofie al
Academiei Române (1948-1952).
În perioada 1952-1955 a fost îndepărtat abuziv din cercetarea ştiinţifică de către regimul
comunist aflat la putere. A fost rechemat în 1955 și a lucrat ca cercetător principal la
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române vreme de 45 de ani. A deținut
funcțiile de secretar ştiinţific și vicepreşedinte al consiliului ştiinţific.
comunist aflat la putere. A fost rechemat în 1955 și a lucrat ca cercetător principal la
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române vreme de 45 de ani. A deținut
funcțiile de secretar ştiinţific și vicepreşedinte al consiliului ştiinţific.
După 1990 a putut dezvolta o carieră didactică, fiind profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, la Universitatea „Politehnica“ din Bucureşti și Universitatea „Hyperion“ din Bucureşti.
Este specialist în istoria modernă a României și autorul, singur sau în colaborare, a peste 90 de volume şi a peste 700 de articole şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice din ţară şi din străinătate, în care a abordat aspecte referitoare la istoria politică şi socială a secolului al XIX-lea (revoluţiile din 1821 şi 1848, Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă), la istoria economică, istoria culturii, a jurnalismului, a oraşului Bucureşti, istoria diplomaţiei şi relaţiile internaţionale.
A fost secretar al Comitetului Naţional al Istoricilor Români (1977-1993) şi preşedintele
acestuia (1993-2015). Membru în Societatea de Ştiinţe Istorice din România, Asociaţia de
Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie
a Academiei Române (vicepreşedinte 1971-1981, preşedinte din 1981).
acestuia (1993-2015). Membru în Societatea de Ştiinţe Istorice din România, Asociaţia de
Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, Comisia de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie
a Academiei Române (vicepreşedinte 1971-1981, preşedinte din 1981).
Pentru excepționala sa carieră de istoric și profesor a fost ales doctor honoris causa al
universităților din Craiova (2001), „Ovidius“ din Constanţa (2007), „Valahia“ din Târgovişte
(2009) și Universității de Vest din Timişoara (2009).
universităților din Craiova (2001), „Ovidius“ din Constanţa (2007), „Valahia“ din Târgovişte
(2009) și Universității de Vest din Timişoara (2009).
Președinția României i-a conferit două înalte ordine de stat: Ordinul Național „Steaua
României“ în grad de Cavaler (2002) și Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de
Ofiţer (2016)
României“ în grad de Cavaler (2002) și Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de
Ofiţer (2016)
Istoricul Dan Berindei a fost întreaga sa viață devotat Academiei Române căreia i-a atribuit
întotdeauna statut de instituție fundamentală a statului român modern și în cadrul căreia a
activat cu pricepere și eficiență. A deținut două mandate consecutive de vicepreşedinte al
Academiei Române (2006-2014) și a condus în calitate de președinte Secţia de Ştiinţe istorice şi arheologie (1993-2005 și 2016-2019), al cărei președinte de onoare a fost începând cu anul 2005.
întotdeauna statut de instituție fundamentală a statului român modern și în cadrul căreia a
activat cu pricepere și eficiență. A deținut două mandate consecutive de vicepreşedinte al
Academiei Române (2006-2014) și a condus în calitate de președinte Secţia de Ştiinţe istorice şi arheologie (1993-2005 și 2016-2019), al cărei președinte de onoare a fost începând cu anul 2005.
În anul 2006 a scris o amplă istorie a Academiei Române, reeditată în 2016, cu prilejul împlinirii unui secol și jumătate de la înființarea instituției. Se numără, de asemenea, printre principalii donatori ai Academiei Române. Pentru Dan Berindei Academia Română a fost a doua și uneori chiar prima familie. Acum, la ceasul despărțirii, Academia Română este în doliu. Membrii Academiei Române, conducerea sa își exprimă regretul și îndurerarea. Memoria academicianului Dan Berindei va rămâne pururea cu noi.













