INSCOP Research a realizat, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Comunist (IICCMER), cea mai amplă cercetare sociologică dedicată nostalgiei după comunism, potrivit g4media.ro
Datele cercetării-eveniment intitulate ”Percepția populației cu privire la COMUNISM. Reperele nostalgiei” au fost culese în luna iulie 2025, pe un eșantion de 1.500 de respondenți, cu o eroare de +/-2.5%.
„Rezultatele cercetării indică o prăpastie imensă între realitate și percepția populației României cu privire la regimul comunist, creionând astfel tabloul unei societăți aproape complet fragilizată în fața războiului informațional / hibrid / cognitiv care face deja ravagii în România”, au constatat reprezentanții INSCOP Research.
Datele cercetării sociologice sunt, pe alocuri, halucinante. Ele dezvăluie fundamentele unei nostalgii colective care poate afecta serios stabilitatea regimului democratic (dacă nu a afectat-o deja) prin alimentarea unor repere valorice denaturate cu mituri construite prin informații trunchiate sau minciuni grosolane.
„Minciuni exacerbate de peste un deceniu prin intermendiul unui complex de agresiuni hibride propagate de factori interni sau de entitați ostile externe cu scopul de a provoca fracturi sociale majore, polarizare totală, neîncredere endemică și nesiguranță cronică în societatea românească.
Nostalgia după comunism este și un fenomen natural firesc. Fie că e determinată de regretul după tinerețea pierdută, fie de starea de incertitudine dură resimțită de grupuri sociale vulnerabile a căror viață a fost dată peste cap de distrugerea bruscă a unui regim care controla totul, de la viața intrauterină, până la locul în cimitir.
De neimaginat este însă intensitatea acestui sentiment de nostalegie astăzi, la 35 de ani
după căderea comunismului!
Cu toate eșecurile prezentului, cu toate nemulțumirile sociale,
economice ale unei părți a populației care amplifică regretul după comunism, procentele
catastrofice ale populației care mitologizează viața în comunism nu sunt doar rezultatul unui fenomen natural!
Ele sunt o consecință directă a războiului informațional în care ne aflăm, a cel puțin 10 ani
de măsuri active serioase coordonate în mod direct de de o putere ostilă, valuri de
dezinformări, minciuni și manipulări grotești propagate pe toate canalele de multiplicare a
informației, dar cu precădere pe rețelele sociale.
O campanie de destabilizare și vulnerabilizare socială care nu a fost combătută nici de stat
și nici de societate, nici dinspre sfera publică și nici dinspre cea non-publică.
O campanie împotriva căreia nu am construit nici capabilități și nici nu am alocat resurse
pentru a construi anticorpii potriviți pe care nu îi putem găsi decât în atașamentul față de
libertate, în buna guvernare, în patriotismul sincer, frate cu integritatea, cu cinstea și bunul
simț, nu cu agresiunea și violența de import.
Și ca urmare a acestui eșec, astăzi două treimi dintre români cred că
Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru Romînia, și doar 24% cred că a fost un lider rău pentru România.
Epoca de aur a regimului comunist pare a se manifesta, într-o dimensiune suprarealistă a
percepției, tocmai în zilele noastre când comunismul parte a fi mai popular decât în cele mai bune vremuri ale existenței sale.
Dacă cea mai mare amenințare la adresa democrației românești, la adresa libertării și
suveranității noastre, cea reală, nu cea de decor imaginată de scenariștii potemkieni din
Răsărit pentru folosul subversiv al neo-Coloanei a V-a, s-a produs pe fondul războiului
informațional / hibrid / cognitiv, oare noi chiar nu suntem în stare să construim rapid capabilități de apărare?
Dacă putem să alocăm 7 miliarde de euro pentru programul F35, veritabile fortărețe
zburătoare de care avem nevoie ca de aer pentru a ne apăra granițele, oare chiar nu putem
găsi un miliard, doar unul, pentru a nu pierde războiul informațional care se derulează chiar
acum în casa noastră, amenințând grav securitatea națională și, la final, chiar suveranitatea noastră reală.
Cercetarea sociologică indică o nevoie acută de politici publice care să abordeze
nemulțumirile structurale actuale (sărăcie, inegalități, corupție) și carențele informaționale
și educaționale tot actuale (cunoașterea istoriei reale, fundamente minimale de cultură generală etc.)”, este concluzia reprezentanților INSCOP Research.
