Cine ar fi crezut că după 500 de ani celebra întrebare shakespeariană să fie atât de actuală? Nu mai puţin Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, copilul de suflet al lui Liviu Dragnea, ne aruncă într-o dilemă, aparent fără ieşire şi fără răspuns.

Acest proiect asumat prin chiar programul de guvernare PSD-ALDE a radicalizat şi împărţit clasa politică în două mari tabere – pro şi contra. Politic, prin forţa votului, a câştigat tabăra pro. Miercuri, proiectul de lege privind înfiinţarea Fondului a întrunit 174 de voturi pentru şi 98 împotrivă. Creşterea cu peste 10 miliarde euro, în ultimii doi ani, a cheltuielilor bugetare cu salariile personalului din sectorul public şi a pensiilor, evident, pune o presiune extraordinară pe Guvern în a găsi soluţii de atenuare a deficitelor. Cu un deficit bugetar de 24 miliarde lei anul trecut şi 6 miliarde lei pe primele patru luni ale anului curent, un deficit record de balanţă comercială de 12,5 miliarde euro şi un deficit structural de peste 3%, pentru care, recent, am fost urecheaţi de Comisia Europeană, Guvernul trebuie să ia cât mai repede măsuri de ordin fiscal sau bugetar pentru a acoperi aceste găuri.

Split TVA, transferul contribuţiilor de la angajator la angajat, reducerea într-o primă etapă a contribuţiilor la Pilonul II de pensii – de la 5,1% la 3,7% – şi ca soluţie finală naţionalizarea pe de-a-ntregul a celor 42 miliarde lei din activul Pilonului II, creşterea fiscalităţii, sacrificarea, ca în fiecare an, a investiţiilor sau restructurarea aparatului bugetar pot fi soluţii la problema deficitelor. Fiecare dintre aceste propuneri sau măsuri implementate deja au stârnit reacţii vehemente din partea mediului antreprenorial, bancar sau investiţional, precum şi din zona sindicală.

Cele mai performante fonduri din lume. România, diferenţe majore

Un Fond Suveran corect, profesionist şi transparent administrat ar putea genera lichiditatea atât de necesară statului. În lume există peste 100 de astfel de vehicule investiţionale. China are câteva zeci. China Investment Corporation este al doilea fond suveran din lume cu active de peste 800 miliarde dolari. Toate ţările din Golf au. Abu Dhabi Investment Authority este cel mai bogat fond suveran din Orientul Mijlociu, cu active de 792 miliarde dolari. Rusia are Fondul de Rezervă, Fondul Naţional de Bunăstare, Fondul de Investiţii Directe.Cel mai mare fond suveran din SUA este Alaska Permanent Fund cu active de 54 miliarde dolari. Până şi Turcia, după „puciul” eşuat din 2016, a creat un fond suveran cu o capitalizare de 200 miliarde dolari, chiar dacă până azi nu a reuşit să atragă niciun investitor şi nicio finanţare de la bănci. În Europa cel mai mare fond suveran este cel al Norvegiei, care a ajuns să fie şi cel mai mare şi cel mai performant din lume. El s-a constituit în 1998, cu un capital iniţial de 100 miliarde dolari, pentru ca în prezent activele lui să depăşească 1.000 miliarde euro. Anul trecut, a avut un randament de 13,7%, generând astfel un profit de 131 miliarde euro, cam de două ori bugetul statului român. Şi polonezii, în 2016, au creat Fondul Polonez de Dezvoltare. Cele două fonduri europene sunt date ca exemplu de către iniţiatorii proiectului de lege din România. Doar că există diferenţe majore.

Capitalul FSDI se constituie din aport în natură, constând în participaţiile majoritare sau minoritate ale statului la 33 de companii, pe când capitalul social al Fondului Polonez de Dezvoltare se constituie din alocări bugetare, fonduri UE, finanţări bancare, emiteri de obligaţiuni. Fondul Suveran al Norvegiei s-a creat din excedentul de lichiditate rezultat din exportul de petrol şi gaze. De principiu, fondurile suverane manageriază excesul de lichiditate al respectivelor state. Pe acest criteriu, întâlnim două tipuri de fonduri suverane: Commodity şi Non-commodity. Fondurile Commodity valorifică veniturile provenite dintr-o resursă în exces: petrol şi gaze în Norvegia, statele Golfului sau Rusia, cupru în Chile, diamante în Botswana. Fondurile Non-commodity administrează excedentele comerciale din operaţiunile de export – China, Singapore sau Coreea de Sud. Din păcate, România nu are nici resurse şi nici excedente comerciale, ci doar deficite.

Capitalul Fondului Suveran se întregeşte şi cu o parte de aport în numerar de 9 miliarde lei, doar că modul efectiv de alocare îl face inoperabil. Doar 200 milioane lei se transferă de la buget în momentul constituirii fondului. Aceşti bani vor fi risipiţi pe salariile „specialiştilor” şi managerilor fondului, pe contracte de consultanţă şi evaluare. Restul de 8,8 miliarde lei vor veni în tranşe în următorii cinci ani.

Orice fond, fie suveran sau de dezvoltare, are nevoie de capital la momentul constituirii lui pentru a putea să funcţioneze eficient şi să investească în business-uri, obligaţiuni, certificate de trezorerie, acţiuni sau valute, pentru a obţine profit. Guvernul României bagă într-o singură oală companii ce activează în acelaşi sector, fiind într-o strânsă competiţie. De exemplu, Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Complexul Energetic Oltenia, sunt societăţi producătoare de energie cu o cotă de piaţă cumulată de aproape 75%. Vor fi greu de gestionat probleme ce ţin de concentrare economică şi concurenţă, pe acest subiect urmând a se pronunţa şi Comisia Europeană.

Şansa FSDI de a face profit, anulată

Iniţial, anexa 1 la proiectul de lege avea 23 de companii, cât de cât profitabile. Plenul Camerei Deputaţilor a mai adăugat zece. Nu văd raţiunea economică pentru care societăţi precum Poşta Română, CFR, Complexul Energetic Oltenia sau Hunedoara, Administraţia Canalelor Navigabile şi Administraţia Porturilor Dunării să fie transferate la Fond. Cumulat, aceste companii au pierderi de peste 1 miliard euro. Dacă Guvernul îşi propune ca din profitul celor 23 de companii viabile să acopere pierderile şi datoriile celorlalte zece, atunci practic anulează orice şansă a fondului de a genera profit, scopul pentru care se înfiinţează un astfel de vehicul. Dacă Fondul va fi obligat să investească în construcţia de spitale, şcoli sau drumuri, iarăşi dezideratul de a aduce bani la buget nu va fi atins. Într-o atare logică investiţională, Fondul Suveran va mări şi mai mult deficitul bugetar.

Azi, statul ia de la cele 33 de companii ce urmează să fie transferate Fondului dividente de peste 2,5 miliarde euro anual. De la momentul constituirii fondului, aceste dividente nu se vor mai duce la buget, ci vor finanţa proiectele sociale şi implicit păguboase ale acestuia. Niciun fond suveran din lume nu a înglobat în capitalul social societăţile statului. De exemplu, Fondul Polonez de Dezvoltare a fost creat să atragă mai multe fonduri UE şi să coordoneze instituţiile, agenţiile şi băncile implicate în implementarea „Strategiei pentru dezvoltare responsabilă”, adoptată de Guvernul polonez în 2016. România este printre puţinele ţări din lume care nu are o astfel de strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

Fondul Suveran, pradă pentru rechini

Modul heirupist, populist şi politicianist în care a fost imaginat Fondul Suveran îl va împiedica să-şi atingă obiectivul de a genera lichiditate şi profit. Prin ocultarea şi politizarea managementului Fondului, statul va pierde venituri importante la buget. Fondul, odată lansat la apă, va fi devorat de rechini.

Haita rechinilor din ograda partidelor guvernamentale îşi va subordona managementul Fondului şi implicit al celor 26 de companii din portofoliu la care statul este acţionar majoritar, va căpuşa şi decapitaliza Fondul Suveran şi companiile din subordine prin încheierea unor contracte detrimentale acestor entităţi. Peste 500 de băieţi deştepţi au băgat Hidroelectrica în insolvenţă. La momentul deschiderii procedurii, în 2012, perla energeticii româneşti înregistra pierderi de 170 milioane euro şi datorii de 1,2 miliarde euro! Azi, Hidroelectrica este cea mai profitabilă companie din România. Şi-a plătit toate datoriile la valoare nominală şi înregistrează un profit operaţional de 500 milioane euro anual. Aceloraşi băieţi deştepţi, cărora între timp li s-au alăturat şi alţii, li se oferă pradă nu doar una, ci 33 de companii.

Scoaterea Fondului de sub incidenţa Legii 297/2004 privind piaţa de capital, a Legii 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, a OG 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile cu capital de stat, a OUG 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi a OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă vor face din Fondul Suveran o pradă uşoară atât pentru firmele de casă şi băieţii deştepţi ai alianţei PSD-ALDE, cât şi pentru marii rechini internaţionali, care vor avea, în sfârşit, ocazia ca, în baza unor proceduri netransparente şi a unor preţuri derizorii, să pună mâna pe ultimele companii ale statului. După acest moment, nu ne mai rămâne decât să tragem obloanele şi să punem lacăt pe România. AVAS, fostă AVAB, a reprezentat cel mai mare jaf al României secolului XX. FSDI va reprezenta cel mai mare jaf al României în secolul XXI. AVAS a lichidat peste 7.500 de societăţi ale statului. Având deja know-how, managementului politizat al FSDI îi va fi foarte uşor să lichideze participaţiile statului la cele 33 de companii din capitalul fondului. Redactarea art. 7 pct. 9 din Legea de înfiinţare a Fondului devoalează fără tăgadă această intenţie: „Pachetele de acţiuni aduse aport la capitalul social al FSDI se transferă din proprietatea privată a statului în proprietatea privadă a FSDI, acesta putând dispune liber de respectivele acţiuni în calitate de bunuri proprii”. Curat constituţional, coane Liviu!.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.